Exista o serie de conditii care trebuie sa se alinieze ca sa o vezi.

In primul rand trebuie sa fie cer senin. Daca sunt nori, n-ai nici o sansa sa o vezi pentru ca e deasupra norilor.

In al doilea rand trebuie sa fie explozii solare si vanturi solare puternice iar astea nu se pot prezice cu zile inainte.

In al treilea rand sa nu fie luna plina, pentru ca luminozitatea excesiva atenueaza din intensitatea Aurorei.

In al patrulea rand sa nu fie vara deoarece vara sunt zile polare foarte lungi si e multa lumina, scazand dramatic sansele de a vedea aurora.

Site-ul de prognoza de aurora poate sa prezica un interval de 30 de minute si se poate consulta aici, la sectiunea de Aurora forecast.

Din fericire am fost norocosi si prognoza arata bine.

Prima data cand am vazut-o nu era foarte intensa si semana cu niste nori verzi spalaciti mai dispersati pe cer. Culorile vii pe care le vezi in poze nu’s chiar asa vii cu ochiul liber. Motivu’ e ca celulele cu bastonase cu care vezi noaptea sunt specializate pentru a distinge lumina slaba si multe nuante de gri, insa nu au posibilitatea de a vedea foarte bine culorile. In general, in conditii de lumina slaba, vei vedea culorile in nunate mai spalacite si mai spre gri.

Cam asa a fost si prima noastra aurora. Cu nuante de un verde deschis mai spalacit si nu foarte intensa.

In poza, dupa cum ziceam, arata mai bine ca in realitate. Un pic am fost dezamagit, deoarece vroiam sa ma aflu in acel loc magic de care va povesteam la inceput si din care aurora era o parte componenta. Insa e greu sa vezi magia cand te trezesti la ora 5 sa vanezi aurora, esti semi-adormit, verdele aurorei e spalacit iremediabil, afara e un frig crunt iar tu te abtii sa dardai de frig in poze cu expunere de 30 de secunde. In general, simteam cum tehnologia din jur fura magia momentului. De multe ori suntem asa de focusati sa surprindem in poza un loc/moment fain incat efectiv uitam sa ne bucuram de el. Experienta magica se transforma astfel intr-o alergare dupa fotografii si e pacat.

Am ajuns acasa morti de somn si ne-am trezit pe la amiaza. Trebuia sa mergem la nenea cu masina ca sa ne intelegem ce facem.

Am trecut inainte pe la reprezentanta la Toyota care ne-au facut o estimare de costuri de vreo 4000 si ceva de Euro daca inlocuiam piesele afectate si o vopseam la un alt atelier decat Toyota. Destul de rau.

Am ajuns la nenea care mi s-a parut destul de ok ca persoana. Am reusit sa-l convingem sa ne lase la 3500 de Euro din care i-am dat pe loc 500. Am sunat ulterior si la asigurari si se pare ca’s niste “fuckeri” asiguratorii in Islanda la fel cum ne zicea si nenea.

Nimeni nu-ti acopera damage de la o furtuna si nici nu poti sa cumperi o extra optiune de genu. Tot ce-ti acopera e collision damage. De exemplu, daca e furtuna si te bagi din greseala cu masina in sant/stalp te acopera. Daca esti atent si nu o bagi, atunci esti bun de plata. Asta mi s-a parut o mare prostie. Nu ni s-a parut etic sa facem asta, adica sa ne bagam intr-un parapet cu ea, asa ca am ramas buni de plata.

Ca sa vina in ajutorul clientilor, companiile care inchiriaza masini au in general optiuni care acopera si damage-ul facut de furtuni de genu. Noi nu am bifat optiunea din cauza ca avea un nume criptic: “Sand and ash protection”. Deci mare grija la asta daca inchiriati vreodata o masina, nu o inchiriati pana nu va asigurati si de furtuni de nisip, pietre, zapada, etc. Furtunile violente sunt la ordinea zilei in Islanda.

In fine… ultima seara a fost foarte faina.

Am mai vizitat obiective din Reykjavik:

Am vazut un apus superb din cauza ca e foarte frig si aerul e foarte curat cu multa vizibilitate in fata. Culoarea cerului e si ea putin diferita fata de la noi. E un albastru mai deschis, mai spre verde pe alocuri.

Combinati toti factorii astia ies niste apusuri de toata frumusetea dupa cum se poate vedea in poza de mai jos.

Ca si spectaculozitate, un apus de genu e mult mai fain decat o aurora. Deci daca simiti vreodata ca “you’re missing out on life”, uita-te la un apus si-ti garantez ca e la fel de frumos sau mai frumos decat o aurora Acuma nu vreau sa discreditez complet aurora si sa zic ca nu e faina. Insa repet, nu e ca in poze de faina.

In poze, aparatu nu are limitarile celulelor cu bastonase, asa ca o poza cu aparatu’ scoate culorile aurorei mult mai intense.

Tot in ultima seara am mers sa mai vanam aurora o ultima data. De data asta a fost mult mai intensa. In momentele cele mai faine e sub forma unei perdele de nuanta verde deschis. E frumoasa, unica si isi are magia ei.

Si cam atat a fost mica excursie in Islanda

Astept sa o revad cu drag.

The post Islanda, Ziua 8 si 9: Reykjavik si Aurora Borealis appeared first on Masters Of Adventure.

Cascada nu m-a prea impresionat. Era mult mai mare decat cele ce le vazusem dar fiind mai aproape de Reykjavik totul era mult mai mai comercial si mai aglomerat. Daca pana acum obiectivele erau relativ pustii, acuma la cascada care era aproapiata de Reykjavik erau zeci de masini si zeci de busuri.

In schimb gheizerul a fost fain, o bula mare albastra si fierbinte (~80 – 100 de grade) care tasneste din adancurile pamantului sus.

Dupa gheizer am vazut un parc national unde am facut un mic hike catre o alta cascada. (E mare inflatia de cascade in Islanda)

In urmatoarea zi ne-am apucat sa vizitam Reykjavik-ul, care mi s-a parut cel mai curat oras din cate am vazut pana acuma. Am vizitat Harpa, care e cladire operei – foarte moderna facuta din sticla si otel cu geamuri de forma romboida de diverse culori.

Dupa, am vizitat un muzeu etnografic in aer liber. Ghidul de acolo era foarte meserias si ne-a explicat cum traiau vikingii pe vremuri. Cum nu prea vezi copaci prin Islanda, apar adaptari foarte specifice. De exemplu, casele se fac din pietre in loc de lemn, iar pietrele se leaga intre ele cu “turf” Turf inseamnaradacina de la iarba cu tot cu pamantul din jurul ei.

Tot din cauza ca nu au lemn iarna, focul se face cu balegar uscat in loc de lemne. Si sa stii ca nu le era prea cald pana sa descopere electricitatea si incalzirea prin apa geotermala in secolul trecut.

Casele’s sunt mici la inaltime si aproape dai cu capu de tavan ceea ce suna surprinzator avand in vedere ca erau case in care locuiau vikingi. Ghidul ne-a explicat ca vikingii nu erau oameni prea inalti asa ca daca te gandesti la viking nu trebuie sa gandesti la o namila de om ci la un om mai scund decat suntem noi acum.

Vikingii erau mai mari comparativ cu Europenii din vremea lor, insa erau mici comparativ cu noi. Motivul: hrana putina, boli, frig. Un corp mare necesita multa hrana pentru a se incalzi si pierde usor caldura. De asta eschimosii sunt foarte mici. Conserva caldura si energia mai bine.

Oricum, mi-a placut mult ghidul. Isi facea teza doctorala pe domeniul respectiv si se vedea ca-i place. Stia sa toarca la fel ca bunica, la fiecare locatie iti dadea sa mirosi chestii gen mancare pusa la afumat ca si pe vremuri. La muzeu se faceau reconstituiri periodice de seri traditionale vikinge. La o reconstituire de genu asta bagau vaca in casa pentru ca mai demult asa se traia.  Aveau camera speciala pentru vaca si animale care era unita direct cu bucataria.

Am decis sa mai vizitam un muzeu dupa asta, insa Sergiu se plictisise si a zis ca merge sa vorbeasca cu tipul de la car rental de oglinda smulsa de vant din ziua 2.

In timp ce eram la muzeu ma suna Sergiu sa-mi zica ca cei de la car rental zic ca masina are vopseaua distrusa si ca tre sa le platim 5000 de euro. Un pic m-a debusolat faza asta si nu am putut sa ma bucur prea mult de al doilea muzeu.

A venit in cele din urma Sergiu cu masina si ne-am dus toti acasa sa povestim de masina si de ce sa facem in legatura cu ea. Se pare ca, in furtuna aia cu vanturi de 200 kph, au fost multe pietricele care au zburat in masina. Le-am auzit noi, dar speram ca n-au facut asa mare paguba. Daca te uitai atent se vedea ca masina e punctata cu negru in anumite locuri dar cum era murdara n-am observat noi anumite chestii de genu: lacul de pe partea unde a fost lovita de vant si pietre s-a dus complet. Practic acum era doar vopsea mata, fara lac de protectie deasupra. Se simtea la atingere si din pacate nu se putea doar da cu un strat de lac peste. Jentile la fel, erau mate, un far era mat si geamurile erau partial mate si nu se ducea mizeria de pe ele daca le spalai. Destul de rau.

Aveam noi asigurarea standard, care e un fel de casco de-al nostru, insa tipul de la car rental a zis ca nu acopera cazuri de genu asta si ca trebuie sa-i platim cam 5000 de euro. Se pare ca masina ce o inchiriasem costa 44000 de euro noua

Au aparut tot felu de discutii cum ca nenea vrea sa ne fure, cum ca asigurarea lui sigur ii plateste, cum ca nu poate costa 5000 de euro un vopsit, o oglinda, niste jenti si un far.

Ne-am decis sa blocam credit-cardul lui Sergiu pana ajungem la o concluzie.

Am dormit toti destul de ingrijorati pana a doua zi.

The post Islanda, Ziua 6 si 7: Gulfoss, Strokkur, Thingvellir national park, Reykjavik appeared first on Masters Of Adventure.