Ziua urmatoare ne trezim mai spre pranz si iesim direct la restaurantul de seara trecuta. Cum nu am rabdare sa vina comanda, eu ma decid sa mananc o shaorma vis a vis. Nu este o decizie buna avand in vedere ca ma apuca diareea la putin timp dupa. De aici revenim la hostel si mergem cu Alexey sa schimbam uleiul masinii. Ajungem la un service de cartier unde este un singur tip care ne ajuta cu placere. Treaba merge rapid si dupa o jumatate de ora avem uleiul schimbat. De aici mergem la un supermarket unde luam chestii antimahmureala si revenim la hostel pentru refacere. Dupa-masa se scurge stand pe net si povestind cu Alexey.

 

Seara pe la sase primesc mesaj de la Calin ca deja este in Moscova si ajunge pe la miezul noptii. Pana atunci iesim la o plimbare in oras si cautam un loc unde sa mancam. Baietii se plictisesc relativ repede insa insist sa mergem pana la un restaurant recomandat pe wikitravel. Ajunge acolo, mancarea arata excelent dar toate mesele sunt luate. Iesim si ne luam dupa o luminita verde mai jos pe strada. Dam peste un restaurant cu specific ceh unde bem niste beri foarte bune si mancam pe saturate.

 

Pe la 11:30 pornim deoarece avem de facut in jur de 25 de kilometri pana la aeroport. Ajungem la bariera de la parcare unde m-am inteles cu Calin sa ne vedem dar nici urma de el. Ma dau jos din masina si pornesc sa il caut. In terminal nimic si cand dau sa ma intorc striga dupa mine de langa o bariera mica din mijlocul parcarii. Rad de el si ne imbratisam. De mult nu l-am vazut si undeva in adancul mintii mele ma gandesc ca va aduce ceva nou in echipa. Trecusera deja 36 de zile de cand suntem pe drum si parca era nevoie de asta. La masina Luci e foarte bucuros sa il vada si Liviu face cunostinta cu el pentru prima oara. Sunt atatea subiecte de abordat. Calin ne intreaba de drum iar noi de ce a mai facut prin Berlin si asta la 8000 de kilometri de acasa. Sunt incantat dar ma simt ciudat in acelasi timp. Agale ne indreptam spre hostel unde Liviu se culca iar noi iesim la bere. Gasim un bar rock in centru unde stam la povesti dar ora tarzie si oboseala ma face rapid sa renunt. Terminam berea si ne retragem si noi spre hostel ca maine ne asteapta o zi lunga.

 

Dimineata mancam pentru a treia oara la acelasi restaurant din centru si pornim la drum. Desi Calin a venit cu un singur ghiozdan mic, masina parca devine neincapatoare. Chiar daca Loganul este mare, pentru doua persoane de peste 1.80 metri nu mai este suficient spatiu. Asta este, ramane ca fiecare sa suporte chinul inghesuielii timp de patru ore, pana cand ii vine randul la condus. Il intrebam pe Calin daca doreste si el sa ia fraiele calului nostru de incredere. Accepta bucuros provocarea. Chiar ne povesteste cum el este obisnuit cu condusul pe drumuri de tara si nu trebuie sa ne facem probleme pentru el.

 

La marginea Novosibirsk-ului intram la un hypermarket sa ne facem provizii pentru drum, dupa care refacem traseul de acum doua zile. Este o zi innorata, iar atmosfera este animata doar de discutiile din masina. Destul de repde revenim pe autostrada de langa Barnaul, unde de data asta o cotim catre muntii Altai. Tresarim dintr-o data cand dintr-o remorca din fata noastra sar trei baloti de material izolant. Soferul nu observa si merge inainte. Incercam sa ii facem semne cu farurile dar nimic. Dupa vreo trei minute se prinde si trage pe dreapta sa constate ca ii lipseste niste marfa. Trecem razand pe langa el si ne continuam drumul.

 

Luci il suna pe Mihai de pe sim-ul rusesc proaspat achizitionat si afla planurile lui. El deja a ajuns in Gorno-Altaysk si se relaxeaza. Ramane ca mai discutam cand ajungem in zona. Imi revine mie datoria sa ma documentez unde vom innopta. Iau tableta lui Liviu si caut in ghidurle Lonely Planet despre regiune. Gorno-Altaysk pare sa fie doar un loc de pornire pentru turele din munti si nu un loc unde sa si vezi ceva. Gasesc niste variante mai spectaculoase insa sunt departe de drumul principal. Pana la urma dau peste compromisul cel mai bun: Chemal, un sat infiintat de taietorii de lemne din zona, care in ultima vreme a devenit locul de relaxare a bogatilor din Novosibirsk si Barnaul, astfel aparand multe cabane si pensiuni. Il anuntam pe Mihai si ramane ca poate ne vedem ziua urmatoare. Cu 60 de kilometri inainte de Gorno-Altaysk peisajul incepe sa se schimbe. Apar niste paduri serioase si munti in departare. Cu cat inaintam mai mult, cu atat sunt mai incantat. Mirarea mea cea mai mare este ca asfaltul este impecabil.

 

Pe inserate ajungem in Chemal. La drum mai vezi cate o pensiune noua, dichisita dar cum te uiti in departare, vezi casele de lemn colorate, tipice acestei regiuni. Pe bajbaite ajungem in fata unei case care ar trebui sa fie o pensiune low cost. Dam tarcoale in jurul casei si cum nu e nici o miscare intru pe poarta. Pare sa fie ceea ce cautam dar nu e nici o miscare desi focul e aprins in sura in ceea ce pare a fi o sauna. Dupa vreo cinci minute apare un copil pe strada ce ne arata prin semne ca se duce dupa proprietar. Apar doi tipi mai in varsta ce se bucura sa ne vada. Ne intelegem la pret si intrebam de restaurant. Ne zic ca se ocupa ei de mancare daca mai punem ceva. Ii zicem la om ca ne-ar placea sa stam si in sauna. Nici o problema, se rezolva. Noi plecam dupa bere si pe cand revenim munca este in toi. Ne apucam de baut si pe mine ma prinde oboseala dupa prima bere. Ma culc si ma trezesc baietii abia dupa ce mancarea este gata. Oamenii ne-au facut niste frigarui cu salata. Singura problema este ca se termina prea repede carnea excelenta. Mai bem o bere si intram in sauna. Inauntru atmosfera fierbinte este confirmata de termometru ce sta in jur de 90 de grade. Ne asezam relaxati pe banci si asteptam ca margelele sa apara incetisor pe piele. Eu sunt primul care este invins de calduri si ies afara la cateva guri de bere. Ma intorc peste zece minute pentru inca o sesiune si ma dau batut. Ma retrag in camera extrem de obosit si adorm instant

DSC_0001 (1024x680)

Dimineata ne trezim cu vreme perfecta afara si cu micul dejun gata. Este simplu, cu niste ochiuri si branza topita dar aluneca bine cu ceaiul de menta. Proprietarul si fiul lui se decid sa vina cu noi la o plimbare prin padure. Nici nu iesim bine pe poarta ca gasim o tufa de cannabis.

DSC_0002 (1024x680)

 

DSC_0030 (1024x680)

Radem bine si luam niste frunze cu noi. Traversam satul si ajungem la templul apostolului Ion-Bogoslova ce se afla pe o stanca din mijlocul raului. Traversam un pod suspendat ce se balangane sub noi. Ajungem la mica constructie de lemn. Nu este atragatoare dar privelistea in jur este superba. Apa curge involburat sub noi printre stancile abrupte. Facem cateva poze si o luam catre mica hidrocentrala ce producea curentul pentru localitatile din zona pe vremuri. Ajungem dupa o plimbare de aproximativ 20 de minute si gasim in jurul sau un fel de camping cu tot felul de activitati pentru copii. Facem cateva poze si ne intoarcem in sat. Seamana locul cu padurile frumoase din Transilvania, ceea ce ne facem sa ne simtim ca si acasa. Farmecul este completat de casutele traditionale de lemn ce le tin localnicilor de cald in zilele lungi de iarna.

DSC_0006 (1024x680)

DSC_0009 (1024x680)

DSC_0021 (1024x680)

DSC_0023 (1024x680)

 

DSC_0026 (1024x680)

La pensiune ii multumim gazdelor noastre pentru primirea atat de buna si ne luam la revedere. Ne deplasam agale pe straduta ingusta spre strada principala si lasam Chemal-ul in urma. La drumul national dam de asfalt perfect din nou si o luam catre Mongolia. Azi vrem sa ajungem cat de aproape posibil de granita. Serpuim printre munti si avansam cu o viteza constanta. La prima pauza urmeaza Calin la volan. E plin de incredere insa faptul ca nu a condus de aproape un an ma nelinisteste. Traficul este aproape inexistent asa ca grijile mele se evapora repede. Se simte ca inca nu este obisnuit cu masina dupa cum il tureaza si bruscheaza dar asta e o chestie ce probabil am facut-o cu totii. Ii mai dam cateva sfaturi si lucrurile se amelioreaza. Peisajul este foarte frumos si devine din ce in ce mai salbatic cum avansam. Singura constanta este neasteptatul fir aproape perfect de asfalt ce ne duce spre destinatia noastra.

 

Trece tura lui Calin si trec cu nerabdare la volan. Suntem pe serpentine si incep sa inghit curbele. Balansez masina din acceleratie si ritmat ca si fundul unei dansatoare de samba o directionez printre curbe fara sa ma grabesc. Stiu ca este destul de neconfortabil in spate asa ca nu vreau sa ii bruschez pe baieti mai mult decat necesar. Serpentinele se succed, dupa care ajungem intr-o vale. Aici drumul dintr-o data se indreapta si zburam cu 110 la ora. In jurul nostru se intinde o pajiste ca si cea din reclamele cu Milka iar satele pe langa care trecem nu prea par a avea multe in comun cu civilizatia. Vacile si magarii se uita tamp la noi de pe ulite iar oamenii sunt mirati de masina noastra colorata. Traficul devine si mai rarisim si tot ce depasim este un convoi de gipane superechipate ce par sa se indrepte deasemenea inspre Mongolia. Soarele apune dupa munti si iese luna plina sa ne lumineze calea. Apar in departare si cele mai inalte varfuri care sunt acoperite de zapada. Facem pauza si imortalizam privelistea pe expunere lunga. Pe cand terminam deja e intuneric bine si intram pe o portiune de drum proaspat turnata ce inca nu are dungile trasate.

DSC_0037 (1024x680)

DSC_0039 (1024x680)

DSC_0047 (1024x680)

DSC_0049 (1024x680)

Merg sigur pe mine si cum nu este nici o miscare in jurul nostru tai curbele si pozitionez masina pe mijlocul drumului. Luci ma avertizeaza ca nu e prea bine dar sunt foarte sigur pe mine. Doar am facut asta de mii de ori. Cand vine ceva din fata vad farurile si pe mijlocul drumului am mai mult spatiu de manevra. Apar si niste semne cum ca ar fi santier in lucru dar asfaltul e perfect. O tin tot asa pana cand dintr-o data banda dreapta a drumului scade vreo 30 de centimetri in nivel. Am vreo 70 la ora si din reflex trag masina in stanga, unde nivelul e mai inalt. Rotile din dreapta se lovesc puternic de buza asfaltului si masina sare in sus. Nu pot sta aici deoarece vine un camion din fata ce ca norocul opreste cand ma vede asa ca franez la maxim si cobor incet inapoi pe banda dreapta, lovind bine dedesubturile masinii.

 

Trag pe dreapta si coboram sa inspectam pagubele, timp in care ma trec sudorile si astept sa fiu injurat. Din spate se aude un fasait puternic si in cateva secunde masina poposeste pe janta. Luci e nervos si imi zice scurt ca mi-a atras atentia sa am mai multa grija. Sincer ma asteptam la mai mult scandal dar se pare ca a invatat ceva din cearta din Tadjikistan. Nu avem de facut decat sa schimbam roata si sa speram ca mecanic nu a fost nimic afectat. Scot triunghiul reflectorizant sa ne facem vizibili, deoarece suntem parcati pe marginea unei curbe iar Luci cu miscari nervoase se apuca sa scoata cricul si cheia pentru roata. Se apuca de treaba timp in care ne miram ca o masina de teren stationeaza in spatele nostru. Soferul vine la noi si ne spune ceva iar eu incerc sa gasesc locul unde am coborat masina, sa vad cat de tare am zgariat asfaltul. Nu pare sa fie mare lucru asa ca pornesc inapoi la masina. Mai mare imi este mirarea cand din sant iese un cuplu iar cand mai uit mai bine, vad ca nu vin de la o pauza de toaleta ci masina lor este parcata aproape de rau. Se uita si baietii si se ingrozesc. Se pare ca exact ca si mine, au prins buza asfaltului dar au derapat si intrat direct in santul ce duce catre raul ce curge mai jos. Probabil ca cel ce ni s-a adresat a venit sa ii duca undeva peste noapte. Scoatem chinuit roata de rezerva din portbagaj si dam jos pe aia sparta. Inspectam pagubele si se pare ca am scapat fara probleme mecanice. Doar janta este indoita bine si cauciucul si-a gasit sfarsitul pe altarul zeilor drumurilor, cum crapatura este pe peretele lateral.
Schimbam soferul si vine Liviu la volan. Ne indreptam incet catre Kosh-Agach, ultima localitate dinainte de granita cu Mongolia unde ne asteapta Mihai, motociclistul. E o liniste apasatoare si sparg gheata intrebandu-l daca vibreaza volanul la viteza. Temerea mi se confirma si odata ce trece de 60 la ora volanul incepe sa tremure. Mi clar ca si janta din fata s-a indoit si acuma nu mai este echilibrata. Si Luci incepe sa vorbeasca si imi zice ca apreciaza ca am avut prezenta de spirit si m-am descurcat in situatia limita in care am fost pus, mai ales dupa ce a vazut cuplul ce a iesit din sant. Ma simt mai bine stiind ca macar ceva am facut bine iar paguba e minora. Ajungem in oras unde Mihai ne asteapta la drumul principal si ne duce la cazare. Atmosfera este de vest salbatic cu niste casute dispuse pe o parte si de alta a drumului pricipal intr-un haos total. Suntem ghidati in curtea unei case unde gasim un proprietar voios ce ne ofera o camera de patru persoane. Mergem la supermarket si ne aprovizionam pentru cina cu bere, paine si salam. Stam la povesti in casa pana spre miezul noptii cand oboseala ne doboara. Ma culc usor emotionat stiind ca maine intram in Mongolia.

Citeste continuarea povestii aici.

Citeste intamplarile precedente aici.

One thought on “Rusia – prin Altai spre Mongolia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>