Într-un deşert se plimba un profet.
În mâna are o seceră şi un ciocan.
Sparge servicii de cafea-n deşert.

Pe jos, într-un nisip de porţelan,
Se zbat cioburi de peşti în van.
Lângă, pescarii croşetează
Mândre tricouri de bumbac.

Loganul se mişcă precaut peste un pod flotant improvizat, asemenea unui melc roşiatic care nu ştie să înoate. Amudaria, fluviul de sub pod, îşi curge lin apele de culoarea espressoului lung cu mici spume lăptoase. Mă uit după buşteni în cafea dar nu văd nici unul. Se pare că lichidul maroniu nu e suficient de potent pentru a revitaliza malurile aride şi nisipoase ale deşertului Karakum pe care vegetaţia creşte timida şi obosită. Acum 50 de ani, apele sale umpleau cu viaţă al patrulea lac ca mărime din lume. O mare navigabilă închisă, de dimensiuni apropiate de cele ale Austriei.

Ce-a mai rămas din mare sunt doar amintiri şi epave într-un deşert prin care înoată fantomele peştilor demult trecuţi în nefiinţă. Pescarii stau pe mal si tricoteaza tricouri de bumbac.  

Într-o realitate imaginară alternativă milioane de peşti îşi cer dreptatea. Îi văd adunaţi în bancuri nesfârşite pe malul Mării Aral din Uzbekistan. Îşi mişcă cozile solzoase agresiv, împrăştiind nisip în dreapta şi în stânga. Îşi mişcă ochii nevrotici şi buzele cu repeziciune, de parca s-ar sufoca pe uscat. Scandează în cor lozinci mute, inaudibile urechii umane. Poseidon îi ascultă de pe tronul său făcut din scoici de mare uriaşe ce iradiaza policrom sub soarele deşertului. Lângă tron, sub o plasă pescăreasca, sta Nikita Hruscev. Peştii l-au ales ţap ispăşitor pentru politicile rusesti de cultivare a bumbacului în deşert care au dus la secarea Marii Aral. 

În realitatea imaginară alternativă o viaţă de peste e la fel de valoroasă precum o viaţă de om. Ce soarta îşi merită atunci, cineva care a comis un genocid de proporţii?

Moartea? Moartea nu învaţă pe nimeni nimic.

Re-educarea? Rescrierea scării valorice interne prin condiţionarea eternă la o muncă de reparare a răului făcut? O muncă manuală de astupare a canalelor de irigaţie în care se risipesc şi se evaporă apele Amudariei pentru a cultiva bumbac în deşert? Am îndoieli că asta duce la rescrierea ierarhiei valorice.

Un dozaj regulat al unei injecţii metafizice? O pedeapsă în care agresorul e forţat să retrăiască succesiv vieţile celor ucişi, la persoana I. Apoi, la finalul fiecărei vieţi, amintindu-i-se păcatul original şi valoarea vieţii distruse? Şi poate, după ce a trăit un milion de vieţi de peşte, Nikita va înţelege empatia. Sau poate nu. Dar macar va intelege poza de mai jos atunci cand psihologul i-o va arata sub forma unui test Rorschach:

Cu gândurile acestea trec Amudaria şi mă trezesc bătând la graniţa Uzbeka. De-a lungul timpului, aceasta vamă şi-a construit notorietatea prin controalele “la sânge” care se fac. După multe mâzgălituri pe formulare ce stau sub auspiciile birocraţiei ni se spune să aducem toate bagajele în sala de control.  Mă conformez cu mişcări lente şi plictisite de rutină vamală. Vameşul mă pune să-i arăt şi să-i explic fiecare obiect din bagaj. Ajunge la trusa plină cu zeci de cutii cu medicamente şi încruntat mă întreabă într-o uzbeko-engleza greu de descifrat:

-Vat is dis?

Mă screm flexat încercând să-i explic că sunt medicamente anti-diareice. Apoi mă frec pe burtă, apoi mă frec pe frunte, apoi mă frec pe genunchi, pe spate şi după ce rămân fără nici o parte a corpului nefrecata vameşul e satisfăcut şi trece la următorul articol. Pot să văd cum îi strălucesc ochii de entuziasm la vederea laptopului, telefonului şi tabletei. Asemenea unui copil care tremura la vederea unei jucării îmi comanda pe un ton impetuos:

-Start! Start!

Îi pornesc tableta şi telefonu şi îmi cere să-i arăt poze. După câteva glisări stângace printre pozele cu peisaje se plictiseşte şi trece la laptop. Nu peisaje vrea să vadă el Avem o mică conversaţie care mă amuză.

-U have porn?

-No.

-Why? Why no porn?

-Why should I?

– …

Ajuns la laptop mă pune să-i pornesc un Windows Explorer şi, cu mare dificultate, încearcă să ducă cursorul în căsuţa de căutare şi să scrie trei litere: s e x. În căutările lui după obscenitati reuşeşte să pornească un notepad şi nu mai ştie să-l închidă din cauză că îi apare ferestra cu “Save/Don’t Save/Cancel”. Moment în care devine confuz şi enervat. Trânteşte frustrat capacul laptopului şi-mi zice că am scăpat.

Urmează Lorand. După acelaşi ritual de numărare a chiloţilor şi şosetelor de prin rucsac ajunge la camera GoPro. În zadar încearcă Lorand să-i explice că e un action cameră fără display în spate. Încăpăţânat ca un rus insistă să vadă o poză, un film, gesticulând energic către camera:

-Start! Start!

Lorand, văzând că nu are cu cine îi porneşte camera. Începe să pâlpâie ledul roşu intermitent, semn că filmează. Vameşul curios, ia camera, o apropie de ochi şi încearcă să se uite în interiorul ei prin lentilă. Lorand se uită la el şi încearcă să se abţină din răsputeri să nu izbucnească într-o criză de râs. 

Zâmbind în retrospectivă pot totuşi să zic că percheziţionarea electronicelor e o practică standard aici. Deci recomand celor care vor să viziteaze ţara aceasta să-şi cureze conţinutul media pentru a evita nevoia de spăgi.
Ieşind din vamă, trecem pe lângă o nuntă şi ne oprim să investigăm tradiţia matrimonială locală.

Pe măsură ce mă apropriu de gloată de petrecăreţi îmi cade privirea spre expresiile neobişnuite ale celor doi sărbătoriţi. Minele lor sunt parcă în contrast direct cu jovialitatea celorlalţi. Mirele are o figură roşie, crispată, de parcă nu se simte comfortabil cu ambianta, cu rolul de mire sau poate cu mireasa.  Pe fata partenerei se citeşte o schiţă a unui zâmbet fals de resemnare tristă.

Realizez că cei doi miri sunt cei mai nefericiţi pe care i-am văzut vreodată şi încerc să spleculez posibilele motive. Ulterior, cer părerea unui localnic pe care l-am racolat de pe couch-surfing pentru un schimb cultural. Acesta susţine că nu e un caz singular şi că e probabil din cauza pregătirilor precursoare ritului care ţin câteva zile. O altă explicaţie la fel de validă poate fi că încă mai există unele căsătorii aranjate în Uzbekistan.

Citeste continuarea povestii aici.

Citeste intamplarile precedente aici.